2 Mai – rețeta unei tragedii
Tu cand ai fost pus în pericol ultima oară de către o masina? Azi, ieri sau alaltăieri?
Nu ar trebui să ne mai șocheze când se moare pe șosele, este dogma de zi cu zi a traiului Românesc, în aceeași categorie cu gropile sau corupția. Punctele negre se întețesc și cu fiecare drum proaspăt asfaltat descoperim un nou loc unde poți muri sub roțile unei mașini conduse iresponsabil.
Noi credem că moartea pe șoselele româniei nu este un accident, ci o consecință de neignorat a unui sistem corupt și indiferent la nevoile cetățenilor.
Când murim pe șosele, nu ne omoară doar o mașină, ci un act voit de indiferență sistemică.
Câteva exemple:
Lipsa radarelor (în interiorul și în jurul localitatilor, nu doar cele CNAIR):https://evz.ro/radarele-fixe-ar-putea-reveni-pe-drumuri-un-deputat-propune-modificarea-legislatiei-rutiere.html;
Lipsa controalelor serioase: https://recorder.ro/video-pe-aici-nu-se-trece-fara-spaga-investigatie-in-vamile-romaniei/
Normele de drum învechite: https://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act_text?idt=10131
Acestea nu prioritizează siguranța și o clasă politică prea comodă pentru ai reface niște acte care pot salva sute de vieți și milioane de euro în costuri ascunse de către sistemul de sănătate.
De ce nu există interes, din partea niciunui partid pentru a reforma sistemul legislativ si normativ al transportului?
O asemenea acțiune ar fi un câștig politic imens, chiar și pentru partidele tradiționale ale politicii postdecembriste.
O fi pentru că politicienii conștientizează și apreciază un sistem de transport național care poate cu ușurință ignora excesele șoferilor.
De ce pot aceștia să influențeze sistemele de care ar trebui să ne protejeze în spațiul public?
Controalele Poliției Rutiere din trafic sunt doar acte de ‘’security theater’’ – un termen care descrie practica de a lua măsuri de control care, deși oferă impresia de siguranță, nu o generează.
Aceasta este o instituție care, confruntată cu propria incapacitate de a gestiona situația, încearcă să mușamalizeze problema reală a unui sistem normativ și legislativ care ne face pe toți posibile victime, o realitate violentă și sângeroasa.
În tot acest timp, majoritatea investițiilor în infrastructura rutieră nu fac nimic pentru a crește gradul de siguranță al oamenilor, fie șoferi, sau pietoni deoarece normativele pe care sunt concepute nu corespund nevoilor actuale.
Sursă: https://www.libertatea.ro/stiri/cealalta-fata-a-accidentului-mortal-de-la-2-mai-oamenii-erau-pe-carosabil-dar-pe-unde-sa-mearga-pista-de-biciclete-se-termina-incepe-soseaua-mortii-4640723
Este imperativ ca infrastructura să prioritizeze siguranța prin rute sigure pentru pietoni, bicicliști și toți participanții la trafic. LIpsa acesteia, este un act de violență al statului.
Când ați văzut ultima oară un drum refacut, care devine mai periculos tocmai din cauza investiției și a execuției proaste?
Din cauza inacțiunii, nu din cauza șoferilor avem puncte negre pe drumuri, cu riscuri incredibile de accidente fatale. Drumurile româniei țin pasul cu nevoile unei lumi care a evoluat tehnologic de la nivelul anilor 60 sau 90.
De atunci nu doar fluxul de mașini a crescut, ci și nevoia de infrastructură alternativă.
Cum se poate ca într-o zonă turistică locațiile să nu fie accesibile pentru pietoni sau bicicliști decât prin riscul propriei vieți? În cazul accidentului de la stațiunea 2 Mai, pe lângă o culpă comună a statului prin forțarea unor pietoni pe șosea, informațiile apărute în presă sugerează că șoferul a fost protejat sistemic de către Poliția Rutieră și de către cadrul legislativ care favorizează șoferii agresivi și deseori pune în cârca victimelor lupta pentru dreptate și anii de tribunal. În tot acest timp, șoferii fac rareori pușcărie, indiferent de contextul crimei sau de consecințele suportate de către victimele și familiile lor.
Orice partid politic are puterea de a schimba această situație și de a-și asuma reforma transportului, iar toate forțele politice care ignoră această necesitate au sânge pe mâini.