Timișoara, om versus trafic.

Un copil a murit o moarte violentă pe asfaltul din Strada Polonă în 28 ianuarie 2023. Așteptăm să vedem cine moare data viitoare în acest oraș al mașinilor și al martirilor?

În Olanda anilor 70, un accident similar a cauzat  proteste imense care a dus la o schimbare dramatică a viziunii despre siguranța pe drumurile publice.

La noi de ce nu se poate circula în siguranță?

Românii, când ies din casă, se găsesc într-una din cele mai ostile rețele de infrastructură de pe continent. Fie că ești pe jos, pe bicicletă sau în mașină, România este periculoasă: la nivelul UE, suntem pe departe țara cu cele mai multe fatalități, iar trendul ne arată că situația va deveni mai rea în următorii ani. În continuare, autoritățile nu iau măsuri drastice pentru a preveni numărul de accidente.

Standarde de drum învechite

Dacă întrebi specialiștii de infrastructură vei afla că majoritatea standardelor de proiectare a drumurilor sunt învechite, datând din anii 60-70. Pe atunci, concepte care astăzi sunt considerate bune practici de siguranță rutieră nu existau. Respectarea acestor norme învechite este aproape obligatorie, iar inginerii care le ignoră, preferând standardele contemporare de siguranță, pot fi dați în judecată în cazul unui accident, și pot fi găsiți culpabili. Lobby-ul auto se luptă pentru păstrarea acestor standarde din perioada de glorie a automobilului deoarece îi favorizează economic: când infrastructura este periculoasă și nesigură oamenii preferă sentimentul de siguranță creat de mașina personală (deși chiar și în România, majoritatea oamenilor răniți în accidente se aflau într-o mașină în momentul accidentului.)

Mentalitatea și autoritatea: viteza este prioritară

Lipsa dorinței politice de a domoli traficul auto este principala cauză a situației actuale.

Problema este foarte greu de explicat pe deplin deoarece este generalizată: studiile de trafic, de exemplu, măsoară doar traficul auto. Un ofițer al Poliției trebuie să vadă o ilegalitate pentru a da o amendă. Acestea nu se pot dovedi tehnic, prin înregistrări video. Majoritatea proiectelor de infrastructură, pe toate planurile, pleacă de la premisa că toată lumea folosește autoturismul. Acum câțiva ani, fostul primar al Timișoarei, Nicolae Robu, era un exemplu perfect al acestui trend când a făcut pista de biciclete în jurul stadionului – din ignoranță – crezând că rezolvă o problemă a comunitâții. Este exemplul unui decident care nu putea înțelege că  cetățenii ar folosi bicicleta pentru transport, în mod utilitat, nu doar pentru sport, în scop de recreere.

Radarele fixe

De ani de zile, aprobarea radarelor fixe a fost blocată de autorități, iar la începutul anului 2023, un număr de radare fixe au fost în sfârșit aprobate, pentru a fi folosite de către CNAIR. Majoritatea comunităților din țară nu se pot aștepta la mari schimbări datorită acestor radare deoarece radarele statice automate sunt în continuare de facto interzise majoritatea drumurilor și străzilor din țară, deoarece acestea se află în grija primăriilor sau a consiliilor județene.

Exemplu: Un radar automat nu poate fi instalat lângă trecerea de pietoni unde a murit M., deoarece acest drum nu se află în controlul CNAIR, ci al Primăriei Municipiului Timișoara.

og:image
Un mic altar a fost creat în locul unde și-a dat ultima suflare un copil de 10 ani.
Protestele din Olanda anilor 70 au dus la schimbări radicale datorită dorinței de evitare a unor asemenea tragedii.
Semnele de circulație rămase pe St. Polonă sunt deseori ignorate în graba șoferilor.
Stația de transport public de pe St. Polonă
Semaforul recent instalat, care încurajează viteza fără măsuri complementare precum ridicarea trecerii de pietoni
O trecere de pietoni desființată pe St Polonă.
O altă trecere de pietoni desființată pe St Polonă.
Conexiunea zonei St Polonă cu orașul se face exclusiv pe șosea. Nu există conexiune la trotuar sau pista de biciclete.
Pe aplicația PMT de sesizări se poate vedea că toate sesizările din zonă sunt legate de siguranță.

STRADA POLONĂ

Cartierul ”Fabrica de Zahăr” (aka strada Polonă) nu este conectată de oraș prin infrastructură pietonală sau de biciclete, deși este în apropierea pistei velo de pe Bega, care ar conecta-o la rețeaua pistelor de biciclete. În zonă, sub argumentul siguranței au fost dezafectate unele treceri de pietoni, lăsând doar una, care doar recent a fost semaforizată de administrația PMT. Acum, angajații de la Smithfield trec ilegal în fața fabricii unde lucrează, iar dacă unul din ei este lovit, singura concluzie este: nu avea ce căuta acolo. Stația de autobuz este un coșmar, iar mijlocul de transport în comun singura conexiune cu orașul pentru cei fără carnet. „Stația” este o bucată de noroi la marginea drumului, cu un coș de gunoi și orarul prins pe un stâlp apropiat.

Situația actuală: când cobori din autobuz, mergi prin noroi până la semaforul care marchează trecerea de pietoni. Acolo apeși pe buton și aștepți în timp ce pe lângă tine trec mașini în viteză. În timpul verii lupta cu viteza mașinilor se face cu calmatoare de trafic. Iarna lupta se pune pe pauză, iar accidentele continuă.

Posibile soluții: o trecere de pietoni ridicată ar face mult în domolirea vitezei din zonă. În acest context, amintim că următorul proiect de infrastructură în zonă este branșarea la centură. Fain, doar dacă este menită exclusiv pentru tranzitarea în viteză a zonei.

Ce putem face pentru a preveni repetarea unei asemenea tragedii? 

Dată fiind situația actuală, este aproape inevitabil. Nici un pieton nu calcă pe carosabil de plăcere.

Ref. la Strada Polonă considerăm necesare următoarele măsuri:

  1. Documentarea traficului viitor și monitorizarea video a trecerii de pietoni.
  2. Ridicarea trecerii de pietoni, pentru  a calma permanent traficul.
  3. Singura soluție viabilă pe termen lung în opinia noastră: extinderea proiectului de centură prin incorporarea unei conexiuni pietonale și de biciclete. Poate cu un spațiu verde și loc de joacă alăturat.

Nu putem încetinii traficul? 

Ne este mai ușor să tolerăm decesul violent al unui copil și să îl așteptăm pe următorul?

În acest context, ce putem înțelege din declarațiile reprezentanților Poliției Rutiere, care ne zic doar că pietonii și bicicliștii, în aceste situații, sunt direct responsabili?


De ce cu o mână refuză soluțiile de prevenție sugerate de experți, legislația națională și societatea civică iar cu cealaltă ne acuză de iresponsabilitate în trafic?


De ce există controale de amendare a pietonilor și bicicliștilor în Timișoara, dar nu și infrastructura pentru a circula în legalitate, deoarece nu este aprobată de același organ impotent al statului?

Situația actuală:

Asociația Pedallez a fost invitată, alături de alte organizații să trimită un expert către Primăria Municipiului Timișoara, cu intenția de a crea o bază de date cu locurile pe care pietonii și bicicliștii le consideră periculoase. Scopul: identificarea și implementarea unor soluții punctuale, imediate. Pedallez, după o perioadă de consultare cu comunitatea, muncă de teren și discuții cu alți specialiști în siguranța rutieră, a revenit cu prima listă de 10 obiective percepute ca fiind zone de risc sporit pentru pietoni și bicicliști, precum și cu variante de soluții tehnice:

  1. Sever Bocu cu Amurgului;
  2. Eneas cu Brâncoveanu, Eneas cu Drubeta;
  3. Popa Șapcă;
  4. Calea Martirilor – intersecție Arieș;
  5. Calea Stan Vidigrin, intrarea de pe Cerna;
  6. Eneas – Vulturilor peste Calea Șagului;
  7. Gheorghe Lazăr cu Circumvalațiunii;
  8. Str. Ion Ionescu de la Brad cu Holdelor;
  9. Trecere de pietoni Str. Michelangelo;
  10. Str. Ardealului cu Str. C. Silvestri.

Minuta acestei ședințe este foarte vagă, iar soluțiile sugerate de reprezentanții autorităților nu sunt prezentate. Aceasta a fost prima și ultima întâlnire convocată pentru:

Grupul de lucru “Analiza şi identificarea zonelor de risc, în acord cu cauzele de producere a accidentelor, cu prioritate a celor în care sunt implicaţi pietoni şi biciclişti şi elaborarea de propuneri care să ajute la diminuarea numărului de accidente” până în ziua de azi.

Minuta poate fi descărcată aici

Nu avem informații despre continuitatea acestui proiect, din păcate, deoarece aici s-a încheiat comunicarea pe acest subiect din partea PMT.

Ce promite Primăria Municiupiului Timișoara acum, la îceput de 2023?

– Identificarea locațiilor periculoase pentru pietoni și bicicliști;

– Reverificarea sesizărilor făcute către Primărie, deoarece acestea sunt cele mai ignorate din aplicație, atunci când nu dispar subit de pe hartă fără soluționare.

– Organizarea unei conferințe de mobilitate urbană, în contextul în care soluțiile acestea sunt cunoscute, dar ignorate și mult prea rar implementate, iar toate datele necesare dezvoltării unor soluții complexe sunt imposibile, deoarece singurul trafic documentat este cel al autoturismelor.

În momentul publicării acestui text au trecut 7 zile de când lui M. i-a fost curmată viața.

În această săptămână am vrut să vedem reacția autorităților care grăiesc de la sine: Poliția rutieră a înțețit filtrele pentru pietoni și bicicliștii, ochind mai ales intersecții precum Pârvan cu M. Viteazu, o zonă unde am fost informați că trecerea legală de biciclete nu le primește avizul.

De asemenea, deși un nou centru de traffic management al PMT are locuri rezervate pentru membrii Poliției Rutiere, aceștia ignoră invitația, și astfel oportunitatea de a crește siguranța rutieră și de a lua măsuri de prevenirea accidentelor în intersecțiile controlate prin camere video. Conform PMT, peste 1000 de treceri pe roșu sunt înregistrate în fiecare zi, dar în lipsa unui agent constatator, acestea rămân ignorate.

Câți trebuie să mai moară de dragul vitezei?

În tot acest timp. am putut vedea că accidentele cauzate de viteza excesivă continuă, nu există zi fără o mașină spulberată sau om rănit după ce ”șoferul a pierdut controlul” sau fără să fie depistat un șofer drogat/beat/fără permis.

Activitatea noastră din cadrul Asociația Pedallez este menită să intermedieze nevoile participanților nemotorizați din trafic cu obligațiile autorităților locale și naționale de a crea un spațiu sigur de deplare în zona urbană și periurbană a Timișoarei. Scopul nostu este acela de a semnala locații și situații periculoase și de a propune soluții. Pledăm pentru măsuri de prevenire a accidentelor în trafic, strategie neexistentă în România. Ne implicăm pentru dreptul fiecăruia de a se deplasa într-un cadru legal care să ofere siguranță tuturor participanților la trafic.